Zori de zi,soare stralucitor,buna dispozitie,autocare,forfotă. Totul este înghesuit,aranjat,împins,mutat,interpus,strecurat,plasat cât mai potrivit,pentru a ajunge întrg și nevătamat la desținatie. Destinația?!...Casa natala, un colș de rai spre care mă întorc întotdeauna cu mare emoție,cu voce tremurândă, cu lacrimi în ochi și cu dorința existenței veșnice în mijlocul unor peisaje în fața cărora Fr. De la Croix,Claude Monet,Picasso sau Czanne ar rămânee fără penel, impresionați de splendoarea și sublimul acestora.Oriunde în lumea asta m-au purtatat pașii, n-am pregetat niciodată să mă gândesc și să vorbesc celor din preajma mea despre frumusețile naturale desprinse parcă din poveste și nealterate de scurgerea timpului, dar cu siguranță dublate de influențele contemporane.
“Nu știu alții cum sunt, dar eu când imi aduc aminte..si parafrazând un titan al povestirilor si amintirilor copilariei,încerc să captez atenția colegilor mei atenționându-i că vom intra într-o superbă zonă colinară flancată de dealuri și văi cu pomi fructiferi,cu vița de vie ,cu paduri în care verdele crud se întrepatrunde cu albul unor case risipite pe pantele unor dealuri și cu azuriul unui cer eliberat de amenințările incerte ale unor pete de culoare ce nu pot opri încă zâmbetul soarelui.
Da, aici îmi sunt rădăcinile,aici m-am împlinit în dragoste,aici mă întorc de fiecare dată spre a-mi încărca bateriile,aici,precum Eminescu odinioară ,în mijlocul naturii, doresc să-mi “trăiesc” veșnicia.
“Nu merită să plângi pentru nimeni ,iar cei care merita nu te vor face să plângi” spunea Jose Garcia Marquez.... câta subtilitate în aceste slove!! Niciodată nu am putut plânge la umbra teiului multisecular și a fântânii rustice din poarta casei unde mama, într-o vesnică mișcare, cu zambetul așternut pe fața-I chinuită de greutățile vietți iși manifesta bucuria când mă vedea.
Aici am petrecut cei mai frumosi ani ai vietii- anii copilariei.”Viata e o lupta “spunea un poet classic roman…si asa a fost…dar”caderea nu-ti poate stinge Gloria de a urca” (Kant)…si as incheia prin a spune că putera dragostei pentru “radacinile” mele este puterea vesnica a binelui.