Nu am nici-o amintire,totul pare ciudat.
Intorc capul spre apus si ma uit l-acel sertar,
Parc-ar vrea sa il deschid, parca m-ar chema la el.
Cu-o miscare sacra,pare, ca sertarul s-a deschis,
S-a deschis cu el odata lumea mea de altadata.
Miros de trandafir, o fotografie veche si un ceas de cristal,
Imi zambesc si imi ureaza “Bun venit” in neantul si morbidul infinit.
Un miros de trandafir, parca il miros si-acu,
L-am mai mirosit candva…in trecut indepartat.
Pe-atunci timpul a-ncetat,iar eu,
Am fost binecuvantat si de lume vegheat.
O fotografie veche imi zambeste si acum,
Cand ma uit la ea, parca toata viata mea,lumineaza si straluce,
Ca un astru te seduce, si-ti deschide portile…
Spre al noptii secret dulce.
In acel sertar mai era si un ceas…de cristal.
De acela eu ma tem, ma priveste brutal,
Furtuna de pe ceas imi surade mereu,
Dar eu stiu ca sunt aici si-mi este tare greu.
Agitatie suprema, tronul parc-a inegrit,timpul s-ampaienjenit,
Deschid ochii ca-n delir…totul este-o amagire
Sertarul nu exista…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu