Nu am nicio amintire,totul pare ciudat.
Întorc capul spre apus și mă uit l-acel sertar,
Parc-ar vrea să îl deschid, parcă m-ar chema la el.
Cu-o mișcare sacră,pare, că sertarul s-a deschis,
S-a deschis cu el odata lumea mea de altădată.
Miros de trandafir, o fotografie veche și un ceas de cristal,
Îmi zâmbesc și îmi urează “Bun venit” în neantul și morbidul infinit.
Un miros de trandafir, parcă îl miros și-acu,
L-am mai mirosit cândva…în trecut îndepărtat.
Pe-atunci timpul a-ncetat,iar eu,
Am fost binecuvantat si de lume vegheat.
O fotografie veche îmi zâmbește si acum,
Când mă uit la ea, parcă toata viața mea,luminează si străluce,
Ca un astru te seduce, si-ți deschide porțile…
Spre al nopții secret dulce.
În acel sertar mai era si un ceas…de cristal.
De acela eu mă tem, mă privește brutal,
Furtuna de pe ceas îmi surade mereu,
Dar eu știu că sunt aici și-mi este tare greu.
Agitație supremă, tronul parc-a înnegrit,timpul s-ampăienjenit,
Deschid ochii ca-n delir…totul este-o amăgire
Sertarul nu exista…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu