Copilarie fericita

Zori de zi,soare stralucitor,buna dispozitie,autocare,forfota.Totul este inghesuit,aranjat,impins,mutat,interpus,strecurat,plasat cat maipotrivit,pentru a ajunge intrg si nevatamat la destinatie.Destinatia?!...Casa natala, un colt de rai spre care ma intorc intotdeauna cu mare emotie,cu voce tremuranda,cu lacrimi in ochi si cu dorinta existentei vesnice in mijlocul unor peisaje in fata carora Fr. De la Croix,Clod Monet,Picasso sau Czanne ar ramane ara penel,impresionati de splendoarea si sublimul acestora.Oriunde in lumea asta m-au purtatat pasii n-am pregetat niciodata sa ma gandesc si sa vorbesc celor din preajma mea despre frumusetile natural desprinse parca din poveste si nealterate de scurgerea timpului,dar cu siguranta dublate de influentele contemporane.
 “Nu stiu altii cum sunt dar eu cand imi aduc aminte..si parafrazand un titan al povestirilor si amintirilor copilariei,incerc sa captez atentia colegilor mei atentionandu-i ca vom intra intr-o superba zona colinara flacata de dealuri si vai cu pomi fructiferi,cu vita de vie ,cu paduri in care verdele crud se intrepatrunde cu albul unor case risipite pe pantele unor dealuri si cu azuriul unui cer eliberat de amenintarile incerte ale unor pete de culoare ce nu pot opri inca zambetul soarelui.
Da,aici imi sunt radacinile,aici m-am implinit in dragoste,aici ma intorc de fiecare data spre a-mi incarca bateriile,aici,precum Eminescu odinioara ,in mijlocul naturii, doresc sa-mi “traiesc” vesnicia.
 “Nu merita sa plangi pentru nimeni ,iar cei are merita nu te vor face sa plangi” spunea Jose Garcia Marquez cata subtilitate in aceste slove!! Niciodata nu am putut plange la umbra teiului multisecular si a fantanii rustice din poarta casei unde mama intr-o vesnica miscare cu zambetul asternut pe fata-I chinuita de greutatile vietii isi manifesta bucuria cand ma vedea.
 Aici am petrecut cei mai frumosi ani ai vietii- anii copilariei.”Viata e o lupta “spunea un poet classic roman…si asa a fost…dar”caderea nu-ti poate stinge Gloria de a urca” (Kant)…si as incheia prin aspune ca putera dragostei pentru “radacinile” mele este puterea vesnica a binelui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu